Pasul 1
Alege momentul potrivit
- pisica sa fie linistita si stapanul, relaxat

Pasul 2
Familiarizeaza pisica cu procesul care va avea loc
- pentru inceput, invata pisica cu atingerea degetului tau in gura. Inmoaie degetul in apa, smantana, in uleiul de la conserva de peste, cheama-ti pisica si serveste-o cu “gustareai de pe deget. Foloseste manevra cateva zile, asa incat sa se obisnuiasca cu gestul.
Pentru primele cateva sesiuni, inainte de spalarea propriu-zisa a dintilor, nu e necesar sa folosesti nici macar periuta de dinti. Ia pisicuta in brate ca si cum ai vrea s-o imbratisezi. Cu blandete, mangaie-i obrajii cu degetele, unge unul dintre degetele tale cu pasta de dinti si lasa pisica sa o guste. De obicei, se recomanda ca pasta de dinti sa fie aromata si dulce, pentru ca animalelor le place gustul acesta.

Pasul 3
Intoducem periuta de dinti
- pune o cantitate mica de pasta de dinti pe periuta. Cu o miscare lenta, circulara, perie unul sau doi dinti. Scopul propus al acestei etape este de a-i da pisicutei posibilitatea sa simta periuta, sa se acomodeze cu atingerea ei.

Pasul 4
Incepe perierea propriu-zisa
- creste gradual numarul dintilor pe care ii perii. Este important sa insisti cu periajul in zonele unde placa de tartru are tendinta sa se acumuleze, respectiv in partea din spate a dintilor. Fa totul lent si cu blandete. Opreste perierea cand observi ca pisica devine agitata, inainte sa se sperie. Daca invata de la inceput ca aceasta operatiune e ceva care ii displace, e de rau, deoarece perierea dintilor de-a lungul vremii va fi ingreunata. Rezerva 30 de secunde fiecarei parti (interior, exterior) a dintelui. Pisicutele nu aduna mult tartru pe interiorul dintilor, asa ca nu ai de ce sa-ti faci griji.

Pasul 5
Fa din spalarea dintilor o experienta placuta
- procedeaza lent si cu blandete. Opreste fiecare sedinta de periere cat inca e perceputa ca o distractie sau ca o joaca si recompenseaza pisicuta la final. Curand, ea va cauta periuta de dinti si curatirea danturii va deveni o activitate placuta pentru amandoi (stapan si animal).

Ne populeaza bucatariile fara sa ne ceara voie iar cei care reusesc sa scape de ei, se pot considera niste fericiti. Gandacii de bucatarie sunt mai mult decat niste insecte nedorite; in anumite cazuri, ei pot reprezenta un adevarat pericol: anumite specii de gandaci sunt cunoscuti pentru transmiterea unor boli ca salmonelozele, dizenteria si gastroenterocolita. Mai mult decat atat, in momentul in care ‘naparlesc’, pielea lor poate fi purtata prin aer si poate cauza reactii astmatice adultilor dar mai ales copiilor.

Gandacul de bucatarie isi incepe viata ca ou; din acest ou, nimfa trece prin mai multe etape pana ajunge la maturitate, timp de cateva luni. In mod ciudat, chiar si cea mai curata casa poate avea gandaci; datorita depozitelor de zahar, grasime sau alte substante in locuri greu de ajuns, in crapaturi, in spatele frigiderului sau aragazului, gandacii gasesc o sursa de hrana si incep sa se inmulteasca cu repeziciune. Gandacii de bucatarie se odihnesc ziua in locuri ascunse, de unde ies noaptea pentru a se hrani; ei au un simt olfactiv foarte puternic si instincte de supravietuire deosebite.

Daca vei vedea un gandac in timpul zilei in bucatarie, inseama ca ai o problema serioasa cu aceste insecte. Daca vrei sa scapi de gandaci, cele mai eficiente metode se pare ca sunt capcanele; ele contin o momeala care isi va face efectul peste catva timp dupa ce a fost ingerata- astfel, otrava este dusa si in colonie, si imprastiata si altor gandaci. Ca locuitor al unei case cu ‘musafiri nepoftiti’, trebuie sa inspectezi toate locurile ascunse din bucatarie- sub chiuveta, frigider, aragaz, in sertare, pentru a observa dovezile existentei acestor insecte: gandaci morti, fecale, oua.

Noaptea, daca aprinzi becul in bucatarie vei observa spre ce locuri se retrag acestia; in acele locuri este bine sa pui capcane. De asemenea, gandeste-te la ce vor gandacii: mancare, apa si adapost, si fa in asa fel incat sa nu mai aiba acces la aceste elemente. Arunca toate resturile de mancare si apa, si asigura-te ca ai astupat toate crapaturile prin care ar putea sa patrunda in bucatarie. Lupta cu gandacii nu este una usoara, dar ai destule sanse de suces. Pastrand bucataria curata si plasand la timp capcanele, mai mult ca sigur ca ei vor disparea. Daca nu,…mutatul intr-o casa nou este intotdeauna o solutie!

Numeroase cercetări conduse de faimoase universităţi vestice au demonstrat în mod repetat că animalele de companie sînt nişte terapeuţi minunaţi. De exemplu, specialiştii de la Universitatea din Pennsylvania au ajuns la concluzia că proprietarii de animale au nivelul colesterolului mai scăzut cu doi la sută comparativ cu ceilalţi. În plus, se spune că aceştia au mai multe şanse de a supravieţui atacurilor de cord.

Cercetătorii de la Colegiul Veterinar din Texas au observat că persoanele în vîrstă care deţin un cîine merg la doctor mai rar decît cele care nu au un asemenea animal de companie. De asemenea, pacienţilor hipertensivi le scade presiunea sîngelui după ce petrec o perioadă în compania unor animale. În plus, oamenii de ştiinţă europeni şi americani au ajuns la o concluzie importantă: copiii care au intrat în contact cu animale încă din primele luni de viaţă prezintă mai puţine riscuri de a suferi de alergii sau de astm.

Se spune că proprietarii de pisici trăiesc mai mult şi se îmbolnăvesc mai rar, deoarece sistemul lor nervos este mai puternic decît al celorlalţi. Cu toate acestea, nici un om de ştiinţă nu poate desluşi secretul animalelor vindecătoare. Există o ipoteză care susţine că radiaţiile electromagnetice, caracteristice oricăror vieţuitoare, dau posibilitatea oamenilor şi animalelor să se influenţeze reciproc.

Aşadar, animalele de companiei sînt mai eficiente decît medicamentele pentru a ajuta persoanele stresate sau depresive. În afară de cîini şi pisici, păsările, broaştele ţestoase, hamsterii, peştii de acvariu şi chiar purceluşii pot, de asemenea, să vindece oamenii. Nu contează foarte mult specia, cel mai important lucru fiind ca animalele să fie iubite şi dorite în casa respectivă.

Art. 1
(1) Prezenta lege reglementeaza masurile necesare pentru asigurarea conditiilor de viata si bunastare ale animalelor cu sau fara detinator.

(2) Gestionarea populatiei canine fara stapan de pe teritoriul Romaniei se reglementeaza prin lege speciala.

Art. 2
In sensul prezentei legi, prin detinator de animale se intelege proprietarul, persoana care detine cu orice titlu valabil, precum si orice persoana fizica sau juridica in ingrijirea careia se afla animalul.

Art. 3
Detinatorii de animale au obligatia de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare si de zooigiena privind adapostirea, hranirea, ingrijirea, reproductia, exploatarea, protectia si bunastarea animalelor.

Art. 4
Detinatorii de animale au obligatia de a avea un comportament lipsit de brutalitate fata de acestea, de a asigura conditiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona si/sau izgoni.

Art. 5
(1) Detinatorii de animale au obligatia de a asigura acestora, in functie de nevoile etologice, specie, rasa, sex, varsta si categorie de productie, urmatoarele:
a) un adapost corespunzator;
b) hrana si apa suficiente;
c) posibilitatea de miscare suficienta;
d) ingrijire si atentie.
e) asistenta medicala.

(2) Detinatorilor de animale le este interzis sa aplice tratamente rele, precum: lovirea, schingiuirea si alte asemenea cruzimi.

Art. 6
(1) In sensul prezentei legi, prin rau tratament se intelege comportamentul brutal, abuzul in utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum si neasigurarea conditiilor prevazute la art. 5 alin. (1).

(2) In sensul prezentei legi, prin cruzime fata de animale se intelege:
a) omorarea animalelor, cu intentie;
b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
c) organizarea de lupte intre animale sau cu animale;
d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;
e) folosirea de animale pentru expozitii, spectacole, publicitate, realizare de filme si in scopuri asemanatoare, daca aceste activitati le provoaca suferinte fizice si psihice, afectiuni sau raniri;
f) abandonarea si/sau alungarea unui animal a carui existenta depinde de ingrijirea omului;
g) administrarea de substante destinate stimularii capacitatilor fizice ale animalelor in timpul competitiilor sportive, sub forma dopajului;
h) maltratarea si schingiuirea animalelor;
i) interventiile chirurgicale destinate modificarii aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, sectionarea corzilor vocale, ablatia ghearelor, coltilotul ciocului si dintilor;
j) provocarea de suferinte fizice si psihice prin orice mijloace;
k) despartirea puilor de mama pana la varsta de minimum opt saptamani de viata;
l) capturarea animalelor prin alte metode decat cele prevazute de lege;
m) folosirea armelor cu tranchilizant in alte situatii decat pentru imobilizarea animalelor.

Art. 61
Abandonul consta in lasarea unui animal aflat in proprietatea si ingrijirea omului, pe domeniul public, fara hrana, adapost si tratament medical.

Art. 7
Animalele folosite in scopuri experimentale sunt supuse unor reguli de protectie specifice, fara a li se provoca suferinte inutile.

Art. 71
Este interzisa eutanasierea cainilor, a pisicilor si a altor animale, cu exceptia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar.

Art. 8
(1) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor reprezinta autoritatea nationala in domeniul protectiei animalelor.
(2) Conditiile de detinere, adapostire si intretinere a animalelor se stabilesc prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

Capitolul II – Conditii privind detinerea animalelor

Art. 9
(1) Detinatorii de animale pot detine animale salbatice, potrivit legii, numai daca sunt autorizati de directia veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti.

(2) Conditiile privind detinerea animalelor salbatice se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale, la propunerea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

(3) Detinatorii de animale pot detine animale salbatice pe o perioada determinata de timp, in vederea ingrijirii si recuperarii fizice, pentru animalele aflate in impas de supravietuire, cu acordul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

Art. 10
(1) Detinatorii de animale au obligatia de a ingriji si trata in mod corespunzator un animal bolnav sau ranit.

(2) Autoritatea sanitara veterinara poate dispune taierea sau uciderea, dupa caz, a unui animal bolnav ori ranit, pentru a-l scuti de suferinte fizice si psihice inutile, in conditii stabilite prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplica animalelor folosite in scopuri stiintifice sau in alte scopuri experimentale.

Art. 11
Detinatorii de animale care selectioneaza un animal pentru reproductie au obligatia de a respecta caracteristicile anatomice, fiziologice si comportamentale ale speciei si rasei respective, astfel incat sa nu fie compromise performantele, sanatatea si bunastarea descendentilor.

Art. 12
Persoana care contribuie la dresarea unui animal are obligatia de a folosi mijloace de dresaj care sa nu provoace traume psihice sau fizice, precum si de a folosi metode care sa nu prejudicieze sanatatea ori bunastarea animalului.

Capitolul III – Conditii privind comertul cu animale, transportul animalelor, precum si folosirea acestora in scop publicitar, in spectacole, expozitii, competitii si manifestari similare

Art. 13
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, din considerente privind protectia animalelor sau conservarea speciilor de animale existente pe teritoriul tarii, poate impune anumite conditii, precum si limita sau interzice importul, exportul, tranzitul si comertul cu animale, tinand cont de reglementarile comunitare.

Art. 14
(1) Transportatorii au obligatia de a transporta animalele in conditii corespunzatoare, in functie de specie, stare fiziologica, sex, varsta, categorie de productie, pentru a evita ranirea ori epuizarea fizica si/sau psihica a acestora.

(2) Conditiile privind transportul animalelor se stabilesc prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

Art. 15
Animalele pot fi folosite in scop publicitar, in spectacole, expozitii, competitii sau alte manifestari similare numai daca:
a) organizatorul asigura conditiile prevazute la art. 5;
b) sanatatea si bunastarea animalelor nu sunt puse in pericol.

Art. 16
(1) In cursul competitiilor sau cu alte ocazii este interzis sa se administreze animalelor substante ori sa fie supuse unor procedee pentru cresterea sau diminuarea nivelului natural al performantelor.

(2) Comisia de organizare a competitiilor si/sau de arbitraj va cuprinde obligatoriu si un reprezentant al organizatiilor de protectie a animalelor.

Capitolul IV – Interventii chirurgicale

Art. 17
(1) Animalele sunt supuse interventiilor chirurgicale numai in cazurile motivate.

(2) Interventiile chirurgicale se efectueaza sub anestezie locala sau, dupa caz, generala, numai de catre medici veterinari.

(21) Interventiile chirurgicale se efectueaza in spatii autorizate, cu exceptia situatiilor in care interventia se impune la fata locului.

(3) Manoperele medicale care pot provoca suferinta animalului trebuie efectuate de catre medicul veterinar.

Art. 18
Prin exceptie de la dispozitiile art. 17 alin. (2), in cazul animalelor utilizate in scopuri stiintifice sau in alte scopuri experimentale, interventiile chirurgicale ori alte tratamente pot fi efectuate si de alte persoane care au calificarea necesara.

Capitolul V – Sacrificarea si uciderea animalelor

Art. 19
Animalele nu vor fi supuse unor suferinte inutile in cazul sacrificarii sau uciderii.

Art. 20
Sacrificarea si uciderea animalelor se vor efectua cu respectarea prevederilor legale specifice in vigoare.

Art. 21
Prevederile art. 20 nu se aplica animalelor care, datorita unor accidente sau boli, trebuie sacrificate ori ucise imediat.

Capitolul VI – Folosirea animalelor in scopuri stiintifice sau in alte scopuri experimentale

Art. 22
Animalele pot fi folosite pentru cercetare stiintifica, diagnosticarea de boli, producerea unor medicamente sau produse biologice, atunci cand obiectivul activitatii nu poate fi atins prin alte metode ce nu implica folosirea animalelor.

Capitolul VII – Sanctiuni

Art. 23
(1) Constituie contraventie urmatoarele fapte:

a) nerespectarea dispozitiilor art. 12;
b) nerespectarea dispozitiilor art. 5 alin. (1);
c) supunerea unui animal la rele tratamente;
d) nerespectarea dispozitiilor art. 26 alin. (3);
e) supunerea unui animal la cruzimi.

(11) Constituie infractiuni urmatoarele fapte:
a) detinerea si comercializarea de animale salbatice de catre persoane fizice si juridice neautorizate, cu exceptia gradinilor zoologice;
b) folosirea animalelor pentru cersetorie, in scopul obtinerii de foloase necuvenite;
c) faptele prevazute la art. 6;
d) organizarea de lupte intre animale sau cu animale;
e) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea.

(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cele de la lit. a), cu amenda de la 800 lei la 1.000 lei;
b) cele de la lit. b)-e), cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei.

(3) Infractiunile prevazute la alin. (11) se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cele de la lit. a), cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda penala de la 500 lei la 10.000 lei si confiscarea animalelor;
b) cele de la lit. b), cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda penala de la 500 lei la 6.000 lei si confiscarea animalelor;
c) cele de la lit. c), cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda penala de la 1.000 lei la 10.000 lei si confiscarea animalelor;
d) cele de la lit. d), cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda penala de la 1.000 lei la 2.000 lei si confiscarea animalelor;
e) cele de la lit. e), cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda penala de la 500 lei la 2.000 lei si confiscarea animalelor.

Art. 24
In cazul savarsirii de doua ori a faptelor prevazute la art. 23 alin. (1) lit. a) si b) de catre proprietarul animalelor, pe langa amenda contraventionala se aplica si masura confiscarii animalelor. In acest caz, toate animalele vor fi cazate in adaposturi care functioneaza pe langa consiliile locale, in vederea adoptiei sau a valorificarii, in conditiile legii.

Art. 241
In cazul constatarii unei infractiuni, instanta poate dispune pe seama proprietarului interdictia de a detine animale pe o perioada de 5 ani.

Art. 25
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de persoane imputernicite, potrivit atributiilor de serviciu, din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si al Ministerului Administratiei si Internelor.

(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute la art. 23 alin. (2), agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.

(3) Contraventiilor prevazute la art. 23 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.

Capitolul VIII – Dispozitii finale

Art. 26
(1) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin organele abilitate, in colaborare cu reprezentantii organizatiilor de protectie a animalelor, monitorizeaza aplicarea prezentei legi.

(2) Pentru indeplinirea prevederilor prezentei legi, persoanele imputernicite, potrivit atributiilor de serviciu, din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si al Ministerului Administratiei si Internelor au acces in cladiri, adaposturi si alte locuri unde sunt tinute animalele, precum si dreptul de a solicita orice informatie si documente necesare controlului si de a preleva probe pentru cercetari si analize de laborator.

(3) In situatia in care locul unde sunt tinute animalele se afla la domiciliul sau resedinta detinatorilor de animale, accesul persoanelor prevazute la alin. (2) in acest spatiu se face cu acordul detinatorului. In lipsa acordului, detinatorul de animale are obligatia de a face dovada respectarii dispozitiilor art. 5.

Art. 261
Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aproba in termen de 60 de zile, prin ordin comun al ministrului internelor si reformei administrative si al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, cu consultarea reprezentantilor organizatiilor de protectie a animalelor.

Art. 27
Ordinele prevazute la art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2) si art. 14 alin. (2) se emit in termen de 6 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 271
(1) Radiodifuziunea si Televiziunea Romana promoveaza programe de protectie a animalelor.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, in cadrul orelor de educatie civica, va promova actiuni de protectie a animalelor.

Art. 28
Prezenta lege intra in vigoare la 10 zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

sursa: dreptonline.ro

- Elefantul este singurul mamifer care nu poate sari.

- In ciuda greutatii sale impresionante, un urs grizzly poate alerga la fel de rapid ca si un cal obisnuit.

- Cel mai mare mamifer al planetei, balena albastra, cantareste 50 de tone la nastere. La maturitate, ea poate ajunge pana la 150 de tone.

- Cangurul nu poate sa sara, sa se desprinda de la sol, decat daca coada ii atinge pamantul.

- Singurul loc de pe corpul unei vaci in care exista glande sudoripare este nasul acesteia.

- Hipopotamul da nastere puilor sai sub apa si ii ingrijeste in primele zile de viata tot in apa. Totusi, cei mici ies din cand in cand la suprafata pentru a lua destul aer.

- Un cimpanzeu poate sa invete sa se recunoasca pe sine intr-o oglinda, insa o maimuta nu poate fi invatata acest lucru.

- Pe parcursul intregii sale vieti, o singura vaca da peste 200.000 de pahare de lapte.

- Cu ajutorul limbii sale extrem de lungi si elastice, aproximativ 55 cm, girafa este capabila sa se curete singura in urechi.

- Cea mai mare rata de homosexualitate intre animalele mamifere se intalneste la lilieci, aceasta depasind chiar rata homosexualitatii la oameni.

- Crocodilii nu pot scoate limba din gura deoarece au o protectie pentru a nu si-o musca cu ajutorul falcilor puternice si a dintilor fiorosi.

- Un pinguin imperial-tata suporta frigul Antarticii timp de 60 de zile sau chiar mai mult pentru a proteja ouale din care urmeaza sa iasa puii. In toata aceasta perioada el nu mananca nimic si sta in picioare tot timpul. Dupa ce puii ies din oua el ii hraneste cu un lichid special din gat si asteapta ca mama pinguin sa vina sa aiba grija de cei mici.

- Ragetul unui leu adult poate fi auzit de la o distanta de 7 kilometri departare si ii avertizeaza pe intrusi sau aduna membri grupului ce s-au rasfirat.

- Cea mai scurta perioada de gestatie la animale se poate intalni la opossum, care da nastere puilor la numai 12-13 zile de la concepere, iar cea mai lunga perioada este la elefantul asiatic, cu 608 zile, adica peste 20 de luni de gestatie.

- In timpul celui de-al doilea razboi mondial, prima bomba aruncata asupra orasului Berlin de catre aliatii a ucis singurul elefant al gradinii zoologice a orasului.

Ultimul secol a adus o adevărată schimbare de atitudine vizavi de locul unui animal de companie, care, susţin psihologii, a devenit un adevărat partener cu drepturi în cadrul familiei. Câinele sau pisica devin din ce în ce mai mult entităţi cărora li se recunosc personalitatea şi drepturile.

În mod firesc, psihologii şi-au pus întrebarea de ce oamenii asimilează animalul de companie unui membru al familiei şi de ce prezenţa acestor fiinţe în preajmă este atât de importantă pentru atât de mulţi oameni? Se pare că relaţia om-animal corespunde cel mai bine nevoilor psihosociale ale celor care au un prieten necuvântător.

În primul rând, ordinea şi controlul asupra vieţii unui animal (sarcina de a se îngriji de acesta), relaţiile interpersonale (prietenie), cunoaşterea ciclurilor vieţii, rolul social (sarcina de a fi stăpânul responsabil al animalului) şi, nu în ultimul rând, activitatea fizică (plimbări şi joacă). Toate acestea contribuie la creşterea încrederii în puterile proprii.

“Familiaritatea om-animal, născută din domesticirea câinelui şi a pisicii, este generată de faptul că omul este fundamental o specie maternală”, susţine Dominique Lestel, filosof şi etolog francez. “Adorăm să avem grijă de alţii, în special de animale”. Pe de altă parte, explică Lyonel Rossant, medic pediatru la un spital din Nice – Franţa, cu ajutorul animelelor, oamenii învaţă să comunice. De multe ori, mai ales în cadrul familiilor fără copii, adulţii suferă de ceea ce veterinarii comportamentalişti numesc “antropomorfism excesiv”, adică animalul de companie este confundat cu un bebeluş şi i se acordă mai multă atenţie decât are nevoie.

Binefacerile zooterapiei

Un studiu efectuat de Universitatea Pensylvania a demonstrat efectele benefice ale terapiei cu ajutorul animalelor. Astfel, în mod normal, când o persoană discută cu alta, se produce o creştere a tensiunii arteriale. Aceste creşteri ale tensiunii arteriale pot atinge chiar valori ce se încadrează în zona hipertensiunii. Pe de altă parte, în timp ce o persoană vorbeşte cu un animal de companie, tensiunea arterială rămâne neschimbată sau poate chiar să scadă mai mult decât în momentele în care acea persoană se relaxează.

De obicei, în timp ce oamenii vorbesc cu animalele, le şi ating. Atingerea este un mijloc de comunicare ce poate fi extrem de eficient, mai ales împotriva stresului. Acest fapt este posibil din cauză că limbajul utilizat faţă de animal este mult mai lent, mult mai blând şi cu o tonalitate ridicată.

De asemenea, şirurile de cuvinte sunt mult mai scurte. Un astfel de limbaj este asociat cu scăderea tensiunii arteriale. S-a demonstrat, de altfel, că simpla prezenţă a unui animal în preajmă, chiar fără un contact direct, face ca spaţiul înconjurător să pară mai sigur, ceea ce duce în plus la scăderea tensiunii arteriale.

Psihologul american Boris Levinson a fost unul dintre primii care a remarcat, la sfârşitul anilor ‘50, rolul de catalizator social pe care îl joacă animalul în comunitatea umană. Potrivit lui, animalele sunt mult mai utile mai ales persoanelor care se găsesc în situaţii vulnerabile (boală, pierderea autonomiei, invaliditate etc).

Spre exemplu, în cazul unei persoane vârstnice, un animal poate servi drept suport emoţional, mai ales atunci când lumea exterioară se modifică dramatic (decesul partenerului de viaţă, al prietenilor, pierderea responsabilităţilor, schimbarea rolului social). Levinson a fost unul dintre primii psihologi care au inclus animalele în şedinţele de terapie, pe post de instrumente terapeutice complementare.

Copiii au nevoie de afecţiunea animalelor

Fie că sunt câini, pisici, papagali sau, mai nou, iguane sau tarantule, animalele de companie sunt un element foarte important pentru dezvoltarea psihică şi emoţională a copiilor şi un factor de echilibru pentru adulţi. Când copiii le cer părinţilor un câine sau un alt animal de companie, cei mari au senzaţia că este un capriciu. Însă, explică psihologii, copiii vor un animal pentru că au nevoie de afecţiune.

De altfel, încă din fragedă pruncie, copilul se ataşează de ursuleţi, iepuraşi şi tot felul de jucării din pluş, reprezentări simbolice ale fiinţelor vii. De aceea, un animal viu are o importanţă deosebită pentru dezvoltarea psihică normală a copilului. Această nevoie de “viu” este generată, spun psihologii, şi de modul de viaţă urban care îndepărtează copiii de viaţa în natură.

“Animalele de companie sunt agreabile, inspiră căldură sufletească, iar atingerea acestora dă siguranţă copilului. Este o comunicare dintre două fiinţe vii care se înţeleg din priviri, din postură”, explică Lyonel Rossant. “Copilul îşi proiectează sentimentele şi percepţiile asupra animalului de companie şi are sentimentul că acesta îl înţelege”.

“Animalul este un soi de receptacol al bucuriilor şi tristeţii copilului”, explică medicul francez. Îl ajută să se emancipeze, ajutându-l să perceapă durerea, supunerea şi nesupunerea, independenţa şi multe alte atitudini necesare dezvoltării normale a copilului”, susţine Donald Woods Winnicott, pediatru şi psihanalist englez.

“Caii, pisicile, dar mai ales câinii au o capacitate excepţională de a reda copiilor încrederea în sine, de a se simţi utili, de a-şi găsi locul în familie sau de a-şi exprima emoţiile”, explică Boris Cyrulnick, psihiatru şi etolog francez. “Copilul are nevoie de câine pentru că este izolat în mediul urban, iar familia nu are timp suficient pentru nevoile lui emoţionale”, subliniază specialistul.

Nouă motive pentru care merită să ai un prieten necuvântător

1. ajută să ne păstrăm simţul umorului
2. stimulează să fim mult mai activi
3. aduc un plus de afecţiune
4. ajută să facem faţă singurătăţii şi izolării
5. fac să ne simţim utili
6. ajută să ne facem noi prieteni
7. dau sentimentul de securitate
8. sunt companioni excelenţi, ne iartă şi nu ne judecă
9. ne distrag atenţia de la problemele cotidiene

Raspunsuri corecte:

1.b; 2.c; 3.b; 4.b; 5.a si b; 6.a; 7.a; 8.b; 9.c; 10.c